Unii spun ca e o sarbatoare... majoritatea e de accord cu aceasta afirmtie.. sarbatoare. Eu nu sunt! In afara de cateva steaguri jerpelite pe stalpii vechi si grei nu vad nimic, nu simt nimic. Imi placea sa cred despre mine ca sunt un patriot, ca stiu ce e Romania, ca ma mandresc cu tara mea... o iluzie facuta de buna crestere de care am fost bincuvantat sa o primesc. Romania e tara mea. Niciodata nu voi spune altfel, sunt mandru de ea, de mine ca roman. Doare faptul ca acum... ne civilizam pe o cale gresita si imitativa. NU am inteles si nu voi intelege niciodata de ce ne luam dupa altii in tara noastra. Romania a ajuns o umbra a ceea ce a fost. Umbra care ne bantuie de fiecare data cand mergem pe langa Palatul Culturii si statuia lui Stefan ne priveste cu dispret si sictir. DA, SICTIR!Imi e rusine de ce a ajuns Romania... si voi fi mandru intotdeauna de ce a fost ROMANIA! Tara mea, gri-ul si tricolorul meu!
