Parintii ne spun :"Sa cresti mare, mare si destept", profesorii :"In invatatura sta viitorul tau", folclorul romanesc :"Ai carte, ai parte"!!! Suntem navaliti de mesaje care pledeaza pentru a invata si a creste intelectual.
DAR, dragii mei stiti ce observ... cu cat crestem ne ingustam... ne ingustam in idei, in comportamente, in ceea ce stim, in ceea ce invatam. Impinsi de alegerile vietii noastre ne indreptam spre o prapastie care se numeste viitor in care noi suntem calaii. Luam in brate o facultate si o dadacim pana ii invatam obiceiurile si ticurile...
Sa ne pastram sanatatea informatiilor nu ar trebui sa mai respiram sa mai mancam... ci sa mergem cu cortul intr-o biblioteca si sa "avem parte".
Unii spun ca e o sarbatoare... majoritatea e de accord cu aceasta afirmtie.. sarbatoare. Eu nu sunt! In afara de cateva steaguri jerpelite pe stalpii vechi si grei nu vad nimic, nu simt nimic. Imi placea sa cred despre mine ca sunt un patriot, ca stiu ce e Romania, ca ma mandresc cu tara mea... o iluzie facuta de buna crestere de care am fost bincuvantat sa o primesc. Romania e tara mea. Niciodata nu voi spune altfel, sunt mandru de ea, de mine ca roman. Doare faptul ca acum... ne civilizam pe o cale gresita si imitativa. NU am inteles si nu voi intelege niciodata de ce ne luam dupa altii in tara noastra. Romania a ajuns o umbra a ceea ce a fost. Umbra care ne bantuie de fiecare data cand mergem pe langa Palatul Culturii si statuia lui Stefan ne priveste cu dispret si sictir. DA, SICTIR!
