Un 1 de decembrie

Unii spun ca e o sarbatoare... majoritatea e de accord cu aceasta afirmtie.. sarbatoare. Eu nu sunt! In afara de cateva steaguri jerpelite pe stalpii vechi si grei nu vad nimic, nu simt nimic. Imi placea sa cred despre mine ca sunt un patriot, ca stiu ce e Romania, ca ma mandresc cu tara mea... o iluzie facuta de buna crestere de care am fost bincuvantat sa o primesc. Romania e tara mea. Niciodata nu voi spune altfel, sunt mandru de ea, de mine ca roman. Doare faptul ca acum... ne civilizam pe o cale gresita si imitativa. NU am inteles si nu voi intelege niciodata de ce ne luam dupa altii in tara noastra. Romania a ajuns o umbra a ceea ce a fost. Umbra care ne bantuie de fiecare data cand mergem pe langa Palatul Culturii si statuia lui Stefan ne priveste cu dispret si sictir. DA, SICTIR!

Imi e rusine de ce a ajuns Romania... si voi fi mandru intotdeauna de ce a fost ROMANIA! Tara mea, gri-ul si tricolorul meu!

Palnia

Parintii ne spun :"Sa cresti mare, mare si destept", profesorii :"In invatatura sta viitorul tau", folclorul romanesc :"Ai carte, ai parte"!!! Suntem navaliti de mesaje care pledeaza pentru a invata si a creste intelectual.

DAR, dragii mei stiti ce observ... cu cat crestem ne ingustam... ne ingustam in idei, in comportamente, in ceea ce stim, in ceea ce invatam. Impinsi de alegerile vietii noastre ne indreptam spre o prapastie care se numeste viitor in care noi suntem calaii. Luam in brate o facultate si o dadacim pana ii invatam obiceiurile si ticurile...

Sa ne pastram sanatatea informatiilor nu ar trebui sa mai respiram sa mai mancam... ci sa mergem cu cortul intr-o biblioteca si sa "avem parte". 

La miez de noapte

Sincer sa va spun... sunt "virgin" in scrisul pe blog-uri, de a inșira gândurile mele pe o pînza electronică lipsită de textura si consistenta... voi incerca... doar nu are moarte. Ție ce iți trece prin minte la miezul nopţii? Ziua obişnuită pe care ai avut-o astăzi sau banalitatile pe care ai de gând sa le desfasori maine? Eu... doar lucrurile importante... 

E ciudat... in psihologia sociala exista un principiu (de fapt foarte multe dar eu ma opresc doar la unul momentan) principiul proximitatii. El spune ca apropierea fizica determina si o apropiere spirituala mai bine spus legaturile se formeaza mai repede si mai usor. HA HA HA daca ar fi asa usor ca in carti am fi supereroi pentru altii si pentru noi. Fascinant dar in acelasi timp obositor de banal si de uzual... poate pe asta ne bazam... sa fim obositi si obisnuiti... De ce parte esti? Obosit sau obisnuit?